Caria dentara |
Caria dentara reprezintă o boală
infecţioasă, transmisibilă, un proces distructiv, ireversibil al cărui
agent patogen este reprezentat de Streptococcul mutans. Ea poate duce la
pierderea integrităţii coronare, putând afecta ulterior şi organul
pulpar.
Caria dentară este un proces
de origine externă ce evoluează cu distrugerea ţesuturilor dure dentare
şi cu crearea de cavităţi. Leziunea carioasă este dată de un
dezechilibru global între ionii de calciu şi fosfor din salivă şi din
ţesuturile dure dentare, dezechilibru mediat de microorganismele plăcii
bacteriene şi sub influenţa fluorului.
Caria dentară este o boala infecţioasă ce evolueaza în ţesuturile dure dentare, iniţial prin demineralizarea componentei anorganice şi prin distrugerea ţesutului organic.
Cariile dentare reprezintă distrugerea ţesutului dur al dintelui. Apariţia cariilor este influenţată de stilul nostru de viaţă – ce mâncăm, cum ne îngrijim dantura, dacă apa potabilă este fluorurată suficient şi ce pastă de dinţi folosim. Şi ereditatea joacă un rol în susceptibilitatea de formare a cariilor dentare.
Cauza principala de aparitie a cariei dentare este igienă orală necorespunzătoare şi formarea de placă bacteriană producătoare de acizi. Flora microbiană orală este una foarte vastă şi complexă iar interacţiunile dintre sutele de specii de microorganisme, hrănite cu carbohidraţi din alimente neindepartate fac ca pe suprafaţa dintelui să se formeze diferite tipuri de acizi care în scurt timp iniţiază un process de demineralizare a smalţului permiţând astfel procesului carios să evolueze.
Un mediu acid (realizat de streptoccocul mutans) concentrat va duce la demineralizarea suprafeţei dentare, care poate fi considerată un factor intern în declanşarea cariei dentare făcând parte, sau nu, în funcţie de structura fiecărui individ din bagajul de factori protectori ai gazdei cu care contracareaza acţiunea acidă a microorganismelor. Între boală şi sănătate există un echilibru delicat, strict legat de competiţia dintre acizii eliberaţi de placa bacteriană şi factorii protectori din fluxul salivar normal.
Deşi prevalenţa cariei dentare a cunoscut un declin important în ultimii ani, această afecţiune orală continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate orală, interesând atât copii cât şi adulţii. Motivele scăderii prevalenţei cariei dentare sunt dificil de analizat, cert este faptul că utilizarea aproape universală a produselor fluorurate a avut un rol major în acest sens.
Deoarece caria dentara continuă să reprezinte o problemă importantă de sănătate orală, devine evidentă necesitatea îmbunătăţirii prevenţiei primare cât şi secundare dar şi terapia acestora, deasemenea trebuie tratată boala în sine prin cunoaşterea etiopatogeniei acesteia, pe baza căreia se poate evalua riscul individual şi aplica măsuri specifice adresate indivizilor/ populaţiilor cu risc